Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calomnier)
1. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + calomnia)
2. a-și calomnia propria persoană.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. calomniateur)
1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. calomniateur)
1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)
1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détracteur, lat. detractor)
1. cel care caută să micşoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. infamatore)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. diffamiare)
1. tranz. a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
2. refl. (rar) a se face de râs, a se compromite.
3. (înv.) a disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (sl. хоулити, sl. huliti)
1. a spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); (prin ext.) a vorbi de rău, a bârfi, a calomnia, a defăima.