Rezultate principale (Calomnie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Rezultate secundare (Calomnie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autocalomnia)
1. calomnie la adresa propriei persoane.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. calomniateur)
1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)
1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatterie)
1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (defăima)
1. ponegrire, clevetire, calomnie, hulă.
2. (învechit) dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)
1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.
2. calomniere; (prin ext.) defăimare.
3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.
4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.
5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.
Parte de vorbire: s.f. (pop., fam.)
Origine: (cleveti)
1. acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; cleveteală, defăimare, calomniere.
2. acțiunea de a răspândi calomnii despre cineva, de a vorbi pe cineva de rău, de a bârfi.
3. (var.) clefetire.