Rezultate secundare (Calomniere;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autocalomnia)
1. calomniere de către sine însuși; (rar) autocalomniat.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)
1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.
2. calomniere; (prin ext.) defăimare.
3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.
4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.
5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.
Parte de vorbire: s.f. (pop., fam.)
Origine: (cleveti)
1. acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; cleveteală, defăimare, calomniere.
2. acțiunea de a răspândi calomnii despre cineva, de a vorbi pe cineva de rău, de a bârfi.
3. (var.) clefetire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autocalomnia)
1. calomniere de către sine însuși; (rar) autocalomniat.