Dictionar

caloric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calorique)

1. care se referă la căldură; care conține, transmite căldură.
2. (alimentație) care asigură organismului calorii; referitor la calorii, la valoarea energetică nutrițională.
3. (prin ext.) se referă la un aliment bogat în kilocalorii.
 

caloricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caloricité)

1. proprietate a corpurilor de a dezvolta și păstra căldura.
 

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.
 

aterman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athermane)

1. (despre un mediu) prin care nu trece căldura.
2. care nu conduce și nici nu absoarbe radiațiile calorice.
3. (antonim) diaterman.
 

biocalorimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + calorimetrie)

1. parte a biologiei care studiază fenomenele calorice produse de activitatea organică.
 

CALOR-, CALORI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. calor/i/-, cf. lat. calor, -oris „căldură”)

1. „căldură, radiație, călduros, caloric”.
 

calorigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calorigène)

1. care produce sau transportă căldură (energie calorică); calorific.
2. (antonim) frigorigen.
 

calorimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calorimètre)

1. instrument în calorimetrie.
2. aparat pentru determinarea valorii calorice a alimentelor.