Dictionar

Rezultate principale (Calotă):

Calotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.

2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.

3. parte a unei pălării care acoperă capul.

4. tichie (pe creştetul capului).

5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.

6. partea superioară a unei turele.

7. piesă metalică de formă emisferică.


Rezultate secundare (Calotă):

Decalota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décalotter)

1. a descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuţului.

2. a îndepărta chirurgical calota craniană.


Semicalotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. semicalotta)

1. boltă dintr-o jumătate de cupolă.


Antecuirasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.


Bazin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.

2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.

3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.

4. regiune cu zăcăminte de minereuri.

5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.

6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată conţină apă.

7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.


Bol 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bol)

1. cocoloş.

2. ~ alimentar = pastă din alimentele amestecate în gură cu salivă.

3. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică; cupă.

4. (muz.) surdină din cupe mobile, din metal sau cauciuc.


Cyatos

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. kyathos)

1. (ant.) vas mic grecesc, de scos vin, în formă de ceaşcă cu fundul în calotă, cu o toartă.


Decalota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décalotter)

1. a descoperi membrul viril prin darea înapoi a prepuţului.

2. a îndepărta chirurgical calota craniană.


Emisar 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire)

1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.

2. limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar.