Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)
1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadenţă a unei cambii; gir, garanţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. avaliste, germ. Avalist)
1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. avaliseur)
1. persoană care garantează plata unei cambii prin aval; avalist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. incassare)
1. a primi o sumă de bani; a primi contravaloarea în bani a unei poliţe, cambii etc.
2. (fig.) a primi lovituri, bătaie.