Dictionar

campanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campagne, rus. kampaniia)

1. totalitatea operațiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic.
2. acțiune organizată pentru realizarea unor sarcini într-o anumită perioadă de timp.
3. timpul cât durează.
 

antipolitic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antipolitique)

1. I. contrar spiritului politic.
2. care este împotriva politicii, care se opune activității politice.
3. se spune despre o acțiune sau campanie opusă politicii.
4. II. persoană împotriva sau străină de politică.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.
 

echipament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipement)

1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.
2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldații în război sau la instrucție.
3. ansamblu de piese și dispozitive ale unei mașini, instalații etc. care îi asigură buna funcționare.
 

electoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électoral)

1. referitor la alegeri; care ține de alegeri; propriu alegerilor.
2. (politică) campanie ~ă = perioadă premergătoare alegerilor, în care candidații și partidele lor se promovează.
3. (politică) registru ~ = sistem național de înregistrare și date de identificare actualizate ale cetățenilor români, cu drept de vot, și a informațiilor privind repartizarea acestora la secțiile de votare.
 

expediție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expédition, lat. expeditio)

1. expediere (1).
2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări științifice sau pentru afaceri comerciale.
3. campanie militară în afara granițelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc.
 

jeep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. jeep)

1. mașină mică de campanie.