Dictionar

 

canalagiu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (canal + -agiu)

1. muncitor care lucrează la instalarea și întreținerea canalizării, care curăță canalele.
 

canalăș

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -e) (regional)  
Etimologie: (canal + -aș)

1. șanțul făcut prin holdă ca se scurgă apa.
 

canalet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. canalétto)

1. canal mic și îngust.
 

CANALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. canali-, cf. lat. canalis „tub, conductă”)

1. „canal, vas anatomic”.
 

canalicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. canalicule, lat. canaliculus)

1. (biol.) nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor; canal mic.
 

canalicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canaliculaire)

1. de forma unui canalicul, cu canalicule.
 

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
 

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.
 

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.
 
 
 

ANGI(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. angi/o/-, cf. gr. angeion „receptacul, înveliș”)

1. „vas anatomic (sangvin, limfatic), canal, receptacul”.