Dictionar

Rezultate principale (Canal):

Canal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.

2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.

3. arteră de circulaţie pe apă.

4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.

5. formaţie anatomică tubulară.

6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.

7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.

8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).

9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.


Rezultate secundare (Canal):

Canalagiu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (canal + -agiu)

1. muncitor care lucrează la instalarea și întreținerea canalizării, care curăță canalele.


Canalăș

Parte de vorbire: s.n. (pl. -e) (regional)
Origine: (canal + -aș)

1. șanțul făcut prin holdă ca se scurgă apa.


Canalet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. canalétto)

1. canal mic și îngust.


CANALI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. canali-, cf. lat. canalis „tub, conductă”)

1. „canal, vas anatomic”.


Canalicul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. canalicule, lat. canaliculus)

1. (biol.) nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor; canal mic.


Canalicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. canaliculaire)

1. de forma unui canalicul, cu canalicule.


Acin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)

1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.


Alismatacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze.


Ambranşament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branşament.


Ampulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.

2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.

3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.

4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.


Ancoşă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.

2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.

3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acţionează dispozitivul de schimbare a iluminării în porţiunea maşinii de copiat.

4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.


ANGI(O)-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. angi/o/-, cf. gr. angeion „receptacul, înveliș”)

1. „vas anatomic (sangvin, limfatic), canal, receptacul”.