canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

canalagiu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (canal + -agiu)

1. muncitor care lucrează la instalarea și întreținerea canalizării, care curăță canalele.

canalăș

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -e) (regional)  
Etimologie: (canal + -aș)

1. șanțul făcut prin holdă ca să se scurgă apa.

canalet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. canalétto)

1. canal mic și îngust.

CANALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. canali-, cf. lat. canalis „tub, conductă”)

1. „canal, vas anatomic”.

canalicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. canalicule, lat. canaliculus)

1. (biol.) nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor; canal mic.

canalicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canaliculaire)

1. de forma unui canalicul, cu canalicule.

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.

ampulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

ANGI(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. angi/o/-, cf. gr. angeion „receptacul, înveliș”)

1. „vas anatomic (sangvin, limfatic), canal, receptacul”.