Dictionar

canalet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. canalétto)

1. canal mic și îngust.
 

alismatacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alismacées)

1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini și frunze.
 

azoospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. azoospermie)

1. (med.) absența spermatozoizilor din lichidul seminal, fie din cauza unor obstrucții pe canalele care transportă spermatozoizii (cauză obstructivă), fie din cauza unor probleme în formarea spermatozoizilor (cauză secretorie).
 

biofiltru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biofiltre)

1. instalație pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe.
 

canalicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. canalicule, lat. canaliculus)

1. (biol.) nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor; canal mic.
 

canalifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalifère)

1. (anat.) înzestrat cu canale, cu vase.
 

canaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.