Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anuscopie)
1. examinarea canalului anal cu anuscopul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canaliculite)
1. inflamaţie a canalului unei glande.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cémenter)
1. a supune unele piese din oţel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora.
2. a obtura canalul unui dinte cu cement.
3. a fixa cu cement protezele pe dinţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cystique)
1. (med.) care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare.
2. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară.
3. canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc.