Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)
1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballottage)
1. situaţie care se creează atunci când nici unul dintre candidaţii la o alegere n-a obţinut numărul necesar de voturi pentru a fi ales.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électoral)
1. referitor la alegeri; care ține de alegeri; propriu alegerilor.
2. (politică) campanie ~ă = perioadă premergătoare alegerilor, în care candidații și partidele lor se promovează.
3. (politică) registru ~ = sistem național de înregistrare și date de identificare actualizate ale cetățenilor români, cu drept de vot, și a informațiilor privind repartizarea acestora la secțiile de votare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. élection, lat. electio)
1. acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei; alegere.
2. procedură prin care alegătorii își votează candidații pentru consiliile locale, parlament etc.
3. procedură prin care membrii unui colegiu, ai unei adunări acordă (sau refuză) voturile cuiva, pe care îl încredințează să-i reprezinte, sau prin care îi acordă un titlu etc.
4. (var.) elecție, (înv.) elexie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. docimologique)
1. care aparține docimologiei.
2. referitor la docimologie, disciplină care constă în analizarea și evaluarea metodelor utilizate pentru a nota și clasifica candidații în cadrul probelor academice sau profesionale.