OK
X
candida 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (candidat)
1.
a
se
prezenta
la
un
concurs
pentru
a
ocupa
un
post,
o
funcţie.
2.
a
fi
propus,
a-şi
pune
candidatura
în
alegeri.
candida 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. candida)
1.
gen
de
ciuperci
care
pot
deveni
patogene,
provocând
micoze;
monilia.
candidat, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. candidat, lat. candidatus)
1.
cel
care
candidează.
2.
(silv.)
arbore
de
bună
calitate
care
rămâne
în
arboret
după
aplicarea
măsurilor
de
curăţire.
candidatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. candidature)
1.
faptul
de
a
candida;
calitatea
de
candidat.
aspirant, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., rus. aspirant)
1.
cel
care
tinde,
năzuieşte
la
ceva.
2.
doctorand.
3.
(în
unele
ţări)
primul
grad
de
ofiţer
în
marina
militară;
tânăr
ambarcat
supranumerar
pe
o
navă
civilă
în
vederea
efectuării
practicii
pentru
obţinerea
gradului
de
ofiţer
stagiar.
4.
arbore
de
cea
mai
bună
calitate,
selecţionat
dintre
candidaţii
(2)
unui
arboret.
aspirantură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. aspirantura)
1.
(în
trecut)
formă
de
studiu
organizată
pe
lângă
instituţiile
de
învăţământ
superior
şi
institutele
de
cercetare
ştiinţifică
pentru
pregătirea
în
vederea
obţinerii
titlului
de
„candidat
în
ştiinţe”.
auto
Parte de vorbire:
I. s.n., II. adj. invar.
Etimologie: (fr., germ. auto)
1.
I.
vehicul
cu
motor;
automobil.
2.
II.
(despre
transporturi,
tracţiune)
făcut
cu
un
autovehicul;
de
automobil.
3.
salon
~
=
eveniment
anual
în
cadrul
căruia
producătorii
își
prezintă
ultimele
modele.
4.
școală
~
=
școală
pentru
învățarea
conducerii
automobilului
și
a
normelor
de
circulaţie,
precum
și
pregătirea
candidaților
pentru
obținerea
permisului
de
conducere;
școală
de
șoferi.
autoreferat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după rus. автореферат)
1.
expunere
succintă
făcută
de
autor
asupra
unei
lucrări
proprii.
2.
rezumat,
întocmit
de
autor,
al
principalelor
rezultate
ale
lucrării
de
disertație
pentru
gradul
de
doctor
sau
candidat
în
știință.
balotaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballottage)
1.
situaţie
care
se
creează
atunci
când
nici
unul
dintre
candidaţii
la
o
alegere
n-a
obţinut
numărul
necesar
de
voturi
pentru
a
fi
ales.
buletin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bulletin)
1.
act,
livret
oficial
care
atestă
identitatea
unei
persoane.
2.
adeverinţă
prin
care
se
consemnează
ceva.
3.
scurtă
comunicare
oficială
cuprinzând
informaţii
de
actualitate.
4.
periodic
editat
de
o
instituţie
specializată:
referate,
studii
şi
informaţii
dintr-un
anumit
domeniu;
publicaţie
periodică
oficială
care
cuprinde
legi,
decrete,
decizii
etc.
5.
~
de
vot
=
imprimat
cu
numele
candidaţilor
la
o
alegere.