Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canéphore)
1. (ant.) tânără femeie care purta pe cap un coş plin cu cele necesare sacrificiilor religioase.
2. statuie reprezentând o asemenea femeie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canneller)
1. a executa prin aşchiere caneluri pe o suprafaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)
1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canette)
1. ţeavă pe care se înfăşoară firele în suveică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. canetteuse)
1. muncitoare textilistă specializată la înfăşurarea firelor pe canetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canevas)
2. reţea de meridiane şi paralele pe o hartă (topografică).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achillodynie)
1. durere datorată inflamaţiei bursei seroase, situată între tendonul lui Achile şi calcaneu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. africaniste)
1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Afrikanistik)
1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)
1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (african + -logie)
1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.