Dictionar

Rezultate secundare (Canini):

CANINI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. caninus „de câine, câinesc”)

1. „dinte canin”.


Caniniform

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caniniforme)

1. în formă de dinte canin tipic.


Anomodonte

Parte de vorbire: s.
Origine: (anomo- + odont)

1. reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu caractere de mamifere, cu dinţi reduşi la doi canini puternici.


Carnivor, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu carne; carnasier; creofag, zoofag.

2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.

3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi, care se hrănesc predominant cu carne.


Dicinodont

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicynodonte)

1. gen fosil de reptile teriomorfe, având premaxilarele transformate într-un cioc cornos, iar caninii în defense.


Dinoceras

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dinocéras)

1. mamifer erbivor fosil de mărimea rinocerului, având caninii foarte dezvoltaţi şi pe cap două perechi de protuberanţe osoase.


Macairodus

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. machairodus)

1. (paleont.) mamifer carnivor fosil din familia felidelor, înrudit cu leul şi tigrul, cu caninii foarte dezvoltaţi; felide cu dinți de sabie care au trăit în Europa, Asia, Africa și America de Nord, cu aproximativ 12 milioane - 200 de mii de ani în urmă.


Muntiac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. muntjac)

1. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieşiţi în afară şi coada scurtă.