Rezultate secundare (Canini):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. caninus „de câine, câinesc”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caniniforme)
1. în formă de dinte canin tipic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anomo- + odont)
1. reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu caractere de mamifere, cu dinţi reduşi la doi canini puternici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carnivore, lat. carnivorus)
1. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi, care se hrănesc predominant cu carne.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dicynodonte)
1. gen fosil de reptile teriomorfe, având premaxilarele transformate într-un cioc cornos, iar caninii în defense.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dinocéras)
1. mamifer erbivor fosil de mărimea rinocerului, având caninii foarte dezvoltaţi şi pe cap două perechi de protuberanţe osoase.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. machairodus)
1. (paleont.) mamifer carnivor fosil din familia felidelor, înrudit cu leul şi tigrul, cu caninii foarte dezvoltaţi; felide cu dinți de sabie care au trăit în Europa, Asia, Africa și America de Nord, cu aproximativ 12 milioane - 200 de mii de ani în urmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. muntjac)
1. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieşiţi în afară şi coada scurtă.