Dictionar

cantabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cantabile, lat. cantabilis)

1. melodios, expresiv; cu ritm moderat.
 

cantabile

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantabile)

1. adv. (muz.) cantabil.
2. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod.
 

cantabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantabilità)

1. însușire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.
2. calitate a versurilor de a fi muzicale.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

barcarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barcarola, fr. barcarolle)

1. gondolieră.
2. piesă vocală sau instrumentală cantabilă, cu mișcare ritmică legănată, asemănătoare romanței.
 

cantabile

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantabile)

1. adv. (muz.) cantabil.
2. s. n. parte dintr-o lucrare instrumentală executată în acest mod.
 

cantilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantilena, fr. cantilène)

1. cântec liric sau epic cu caracter grav sau sentimental.
2. melodie gravă, sentimentală, cu caracter cantabil, liric.