Dictionar

 

abundent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)

1. care abundă; în cantitate mare; profuz.
2. (var.) abundant.
3. (antonim) rar.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 
 
 

acidimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acidimètre)

1. aparat folosit în acidimetrie.
2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.