OK
X
cap 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cap)
1.
promontoriu.
2.
direcție
de
deplasare
a
unei
(aero)nave.
cap 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. head)
1.
parte
a
unui
magnetofon
sau
casetofon
în
contact
direct
cu
banda,
servind
la
înregistrarea,
redarea
sau
ștergerea
impulsurilor
electromagnetice.
cap pătrat
Parte de vorbire:
loc. subst.
Etimologie: (cf. fr. tête carrée)
1.
om
îndărătnic,
încăpățânat,
obstinat.
2.
(Quebec)
(depreciativ)
canadian
anglofon
sau
anglofon
în
general.
capă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cape, it. cappa)
1.
pelerină
(scurtă)
de
blană
sau
de
stofă.
2.
de
~
și
spadă
=
(despre
un
roman
sau
film)
de
aventuri,
cu
multe
dueluri
și
înfruntări
primejdioase.
3.
dispozitiv
de
protecție
împotriva
accidentelor
la
mașini,
la
ferăstraie
etc.
4.
poziție
pe
care
o
ia
o
navă
pe
un
timp
neprielnic,
cu
vânt
foarte
puternic,
care
îi
permite
să
suporte
mai
ușor
valurile,
vântul,
furtuna.
capabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. capable, lat. capabilis)
1.
înzestrat;
destoinic;
valoros.
2.
apt,
potrivit,
în
stare
de
a
face
ceva.
3.
(jur.)
care
are
capacitate
civilă.
capabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. capabilité)
1.
capacitatea,
faptul
de
a
putea
face
ceva;
însușirea
de
a
fi
capabil.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abietin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abiétine)
1.
substanță
rășinoasă
extrasă
din
lemnul
de
brad,
sub
formă
de
cristale
incolore,
solubile
în
apă
și
alcool;
coniferină.
2.
substanță
rășinoasă,
extrasă
din
terebentina
de
Strasbourg
sau
balsamul
de
Canada,
capabilă
să
se
cristalizeze.
abrahiocefalie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)
1.
(med.)
lipsă
congenitală
a
brațelor
și
a
capului.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
absorbit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (absorbi)
1.
adj.,
s.n.
(fluid)
încorporat
de
o
substanță
absorbantă.
2.
adj.
(fig.)
preocupat;
captivat.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.