Rezultate secundare (Capabilă):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)
1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)
1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexine)
1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algue, lat. alga)
1. plantă inferioară talofită capabilă de fotosinteză, în mediul acvatic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. algicide)
1. (substanţă) care distruge algele.
2. I. califică o substanță capabilă să distrugă algele.
3. II. pesticid împotriva algelor.