OK
X
capacimetru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capacimètre)
1.
aparat
pentru
măsurarea
capacităților
electrice.
capacita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. capacitate)
1.
a-și
alătura
pe
cineva;
a
câștiga
adeziunea,
încrederea
cuiva.
2.
a
pune
pe
cineva
în
situația
de
a
putea
îndeplini
o
acțiune.
capacitanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capacitance)
1.
reactanță
opusă
printr-o
capacitate
trecerii
unui
curent
alternativ.
capacitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capacité, lat. capacitas)
1.
calitatea
de
a
fi
încăpător.
2.
întindere,
mărime
a
unui
lucru
în
raport
cu
ceea
ce
conține;
volum
al
unui
recipient.
3.
pricepere,
abilitate,
aptitudine
de
a
face
ceva.
4.
calitate
a
celui
care
este
capabil
să
înțeleagă
sau
să
facă
ceva.
5.
om
destoinic,
priceput;
învățat,
savant.
6.
(în
trecut)
examen
pentru
obținerea
titlului
de
profesor
secundar.
7.
proprietate
a
unui
sistem
tehnic
de
a
executa
o
operație,
de
a
produce
un
efect,
de
a
suferi
o
transformare.
8.
cantitatea
de
energie
pe
care
o
poate
acumula
un
sistem
fizic.
9.
(jur.)
drept,
putere
legală
de
a
face
un
act.
10.
obiectiv
industrial
sau
economic
cu
un
anumit
profil;
9.
examen
la
sfârșitul
a
opt
clase
elementare.
capacitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. capacitif, engl. capacitiv)
1.
referitor
la
capacitatea
electrică;
care
se
comportă
ca
un
condensator
electric.
2.
reactanță
~
ă
=
reactanța
unui
condensator,
inversul
produsului
dintre
capacitatea
acestuia
și
pulsația
curentului
alternativ.
acalazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achalasie)
1.
incapacitate
a
musculaturii
netede
a
tubului
digestiv,
în
stare
de
spasm,
de
a
se
relaxa.
acalculie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acalculie)
1.
incapacitatea
de
a
utiliza
cifrele,
de
a
efectua
calcule.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acatamatezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acatamathesia)
1.
incapacitate
a
unui
afazic
de
a
înțelege
ceea
ce
aude.
achinezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. akinésie)
1.
incapacitatea
de
a
executa
acte
motorii,
deși
mușchii
nu
sunt
paralizați.
acidofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acidophilie)
1.
termen
folosit
pentru
a
descrie
capacitatea
unei
substanțe
de
a
se
lega
de
coloranții
acizi;
însușirea
de
a
fi
acidofil.