Parte de vorbire: s.n.
Origine: (automobil + capcană; cf. fr. voiture piégée)
1. mașină care conține o bombă și este folosită în scopuri teroriste.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (colet + capcană, cf. fr. colis piégé)
1. dispozitiv exploziv trimis prin poștă; colet conținând o bombă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)
1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.
2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capturer)
1. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului.
2. a prinde un răufăcător.
3. a prinde în capcană un animal sălbatic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. machine, germ. Maschine)
1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; (prin restr.) dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, (pop.) mașinărie.
2. nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil.
3. orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util.
4. vehicul cu motor utilizat pentru transportul unui număr mic de persoane sau pentru transportul unui volum mic de obiecte; autovehicul, automobil, auto.
5. ~ de serviciu = vehicul pus la dispoziția unei persoane de către o companie publică sau privată, ca parte a activității sale profesionale.
6. ~ personală = vehicul deținut de o persoană fizică și care îl folosește pentru uz personal.
7. ~-capcană = mașină cu încărcătură explozivă care este acționată prin telecomandă sau printr-un ceas special, folosită în atentate teroriste.
8. ~-agricolă = mașină folosită în agricultură.
9. ~-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice.
10. ~ de calcul (sau de calculat) = mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic.
11. (fig.) ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
12. epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trappe)
1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac.
2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (magh. lakat)
1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.
2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.
3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.
4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.
5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.
6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.
7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva să facă ceva.
8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.
9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.
11. (reg.) capcană pentru prins pește.
12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.
Parte de vorbire: I. s.m. (pl. -i), II. s.n. (pl. -e)
Origine: (cârtiță + -ar)
1. I. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițoi.
2. capcană pentru prinderea cârtițelor.
3. II. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
4. (reg.) colibă săpată sub pământ; bordei.