capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.

anticapitalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticapitalisme)

1. doctrină care se opune capitalismului; ansamblu de mișcări care se opun capitalismului, considerat responsabil pentru problemele sistemul actual (în special sărăcia și daunele produse mediului).

neocapitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néocapitalisme)

1. stadiu recent al capitalismului, caracterizat prin intervenția mărită a statului în economie, progresiva concentrare a societăților pe acțiuni și dezvoltarea unei societăți de consum.

anticapitalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( anti- + capitalist)

1. legat de anticapitalism; care se opune sau este potrivnic capitalismului.

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.

capital 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capital, germ. Kapital)

1. relație socială de producție care presupune existența proprietății capitaliste asupra mijloacelor de producție și folosirea forței de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivității și rentabilității muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliștilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoștințe = suma cunoștințelor pe care le posedă cineva; experiență.

capitalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitalisme)

1. orânduire social-economică bazată pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
2. ~ monopolist de stat = formă actuală de existență a capitalismului monopolist, caracterizată prin îngemănarea forței statului cu forța monopolurilor.

capitalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitaliste)

1. adj. propriu capitalismului.
2. s. m. f. posesor de capital, de mijloace de producție.
3. cel care e favorabil regimului capitalist.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.