Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bancocratie)
1. afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (centraliza)
1. acţiunea de a centraliza; concentrare.
2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament şi guvern şi un singur sistem de instanţe judecătoreşti.
3. ~a capitalului = creştere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitalişti, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circuit, lat. circuitus)
1. mişcare circulară pe un drum închis.
2. traseu închis prin care poate circula curentul electric.
3. sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc.
4. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă şi din nou la forma bănească.
5. transformarea şi prelucrarea materiei prime în produse finite.
6. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiţie sportivă sau într-o călătorie turistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. circulant)
2. capital ~ = parte a capitalului productiv, formată din materii prime, combustibili etc., care se regăseşte în mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandite)
1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociaţi răspund solidar şi cu întreaga lor avere faţă de creditorii ei, iar alţii numai în limitele capitalului social investit.
2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăţi.