Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitale)
1. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. carnefice)
1. cel care executa pedeapsa cu moartea, pedeapsa capitală; călău, gâde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crucial)
1. de importanţă capitală; decisiv, vital.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decola)
2. separare chirurgicală a două planuri tisulare.
3. execuţie capitală prin tăierea gâtului cu sabia.
4. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
1. adj. referitor la diplomaţie, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale.
5. diplomaţie (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métropole)
1. stat-oraş antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat.
2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale.
3. oraş mare, capitală a unei ţări.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. praetorianus, fr. prétorien)
1. adj. care ţine de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldaţi care formau garda pretorului în vechea Romă şi, mai târziu, garda personală a împăraţilor romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.