Dictionar

capitală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitale)

1. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat.
 

carnefice

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. carnefice)

1. cel care executa pedeapsa cu moartea, pedeapsa capitală; călău, gâde.
 

crucial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crucial)

1. de importanță capitală; decisiv, vital.
 

decolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decola)

1. acțiunea de a decola.
2. separare chirurgicală a două planuri tisulare.
3. execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia.
4. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat.
 

diplomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)

1. adj. referitor la diplomație, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat.
3. abil, calculat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale.
5. diplomație (1).
 

metropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métropole)

1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat.
2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale.
3. oraș mare, capitală a unei țări.
 

pretorian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. praetorianus, fr. prétorien)

1. adj. care ține de pretor, al pretorului.
2. gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani.
3. cohortă ~ă = cohortă formată din pretorieni.
4. provincie ~ă = provincie romană administrată de un pretor.
5. drept ~ = totalitatea edictelor date de pretori.
6. (geografie) privitor la Pretoria, capitala Africii de Sud.
7. s.m. soldat din garda pretoriană.