Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. percuteur)
1. piesă a închizătorului unei arme de foc care serveşte la percuţia capsei cartuşului sau a focosului.
2. mecanism de aprindere a amorselor la mine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. percussion, lat. percussio)
1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.
4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.
5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.