Dictionar

Rezultate principale (Capsula):

Capsula

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. capsuler)

1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.

2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.

3. (antonim) a decapsula.


Capsulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capsule, lat. capsula)

1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminţe.

2. (anat.) înveliş conjunctiv al unui organ, al unei articulaţii.

3. ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulaţie.

4. înveliş mucos exterior al unor specii de bacterii şi de alge microscopice.

5. caşetă.

6. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porţelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanţe.

7. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motoraşe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul.

8. capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc.

9. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puţin diferite de cea atmosferică.


Rezultate secundare (Capsula):

Capsular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capsulaire)

1. (despre fructe) în formă de capsulă (1).


Decapsula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décapsuler)

1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile.

2. a înlătura, prin operaţie, capsula unui organ, în special membrana care înveleşte rinichiul.

3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.).


încapsula

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + capsulă)

1. a astupa sticlele de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă; a capsula.


Acuminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.

2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).


Aneroid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anéroïde)

1. (barometru) cu o capsulă de tablă subţire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune.


Bulină (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. bulini)

1. capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă.

2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc.

3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură.

4. (var.) bulin.


CAPSUL-, CAPSULO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. capsul/o/-, cf. lat. capsula „cutie mică”)

1. „capsulă”.


Capsula

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. capsuler)

1. a închide ermetic sau a astupa cu o capsulă.

2. a astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală et cetera cu o capsulă; a încapsula.

3. (antonim) a decapsula.


Capsular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capsulaire)

1. (despre fructe) în formă de capsulă (1).