OK
X
capsa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (capsă)
1.
a
prinde
cu
o
capsă
(3).
2.
a
aplica
o
capsă
(4)
unui
cartuș.
capsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)
1.
dispozitiv
de
închidere
din
piese
care
se
îmbucă
una
în
alta
la
încheierea
unor
obiecte
de
îmbrăcăminte;
buton
(II,
1).
2.
inel
metalic
cu
care
se
întăresc
marginile
unei
butoniere,
ale
unei
găuri
pentru
șireturi
etc.
3.
piesă
cu
care
se
prind
hârtii,
foile
unei
cărți
etc.
4.
mic
tub
metalic
umplut
cu
o
materie
fulminantă
la
armele
de
foc,
la
mine
etc.
pentru
a
produce
impulsul
inițial
necesar
explodării
încărcăturii
o
(fam.)
a
fi
cu
~a
pusă
=
a
fi
nervos,
gata
de
ceartă.
5.
rondelă
metalică
izolată
la
soclul
becului,
care
face
legătura
cu
unul
din
capetele
filamentului.
capsator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (capsa + -tor)
1.
s.
m.
f.
muncitor
specializat
în
capsarea
lăzilor
și
a
tapițeriei
de
mobilă.
2.
s.
n.
instrument
pentru
capsarea
hârtiilor.
3.
dispozitiv
în
legătoria
manuală
pentru
turtirea
și
fixarea
inelușelor
de
metal
ale
albumelor
etc.
carpocapsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carpocapse)
1.
fluturaș
cu
aripile
cenușii-cafenii,
cu
fețele
și
marginile
franjurate,
pe
arborii
fructiferi.
amorsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amorce)
1.
dispozitiv
de
aprindere
a
unei
încărcături;
capsă.
2.
cantitate
de
pulbere
așezată
între
dispozitivul
de
aprindere
și
încărcătura
de
azvârlire
a
unei
lovituri
de
artilerie.
3.
bandă
neagră,
opacă,
de
celuloid,
care
servește
la
încărcarea-descărcarea
aparatelor
cinematografice
ori
a
casetelor
de
filme
la
lumină.
4.
(cinem.)
detaliu
plasat
în
prim-planul
cadrului
cu
scopul
de
a
da
imaginii
profunzime.
5.
~a
drumului
=
primul
tronson
terminat
al
unui
drum.
6.
nadă,
momeală
(pentru
pești).
7.
(cib.)
serie
de
instrucțiuni
care
permit
introducerea
unui
program.
buton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bouton)
1.
s.
n.
piesă
care,
prin
apăsare,
transmite
o
comandă
mecanică
sau
electrică.
2.
fus
încastrat
cu
un
capăt
în
corpul
unei
piese
în
mișcare
circulară,
excentric
față
de
axa
de
rotație
a
acesteia,
ca
legătură
de
articulație
într-un
mecanism.
3.
mică
papulă,
bubuliță
de
piele.
4.
s.
m.
nasture
mobil.
5.
capsă
(1).
6.
motiv
decorativ,
în
relief,
de
forma
unei
proeminențe
rotunjite.
capsa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (capsă)
1.
a
prinde
cu
o
capsă
(3).
2.
a
aplica
o
capsă
(4)
unui
cartuș.
capsator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (capsa + -tor)
1.
s.
m.
f.
muncitor
specializat
în
capsarea
lăzilor
și
a
tapițeriei
de
mobilă.
2.
s.
n.
instrument
pentru
capsarea
hârtiilor.
3.
dispozitiv
în
legătoria
manuală
pentru
turtirea
și
fixarea
inelușelor
de
metal
ale
albumelor
etc.
mufă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Muffe)
1.
manșon
(2).
2.
tub
de
metal
deschis
la
capete
cu
care
se
fixează
capsa
unui
fitil.
patent 3, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Patent)
1.
adj.
(despre
încuietori,
lacăte)
construit
în
chip
special
pentru
a
prezenta
garanții
de
soliditate,
de
bună
funcționare.
2.
clește
~
(și
s.
n.)
=
clește
pentru
tăiat
și
lucrat
sârmă.
3.
s.
f.
capsă.