captiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. captiver, lat. captivare)

1. a face captiv.
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).

captivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captivant)

1. care captivează; fascinant, fermecător; pasionant.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.

atașant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attachant)

1. atrăgător, atractiv, captivant, pasionant.
2. (despre firi, caractere) apropiat, cald.

atractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attractif, lat. attractivus)

1. atrăgător, captivant; atracțios.

fascina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fasciner, lat. fascinare)

1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
2. a fermeca, a captiva.

fascinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinant)

1. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator.