Dictionar

aerotaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
 

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.
 

altimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altimétrie)

1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie.
 

amiloid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. amyloïde)

1. I. a cărui formă amintește de amidon; amiliform.
2. califică o substanță proteică anormală care se depune sub formă fibrilară între celulele anumitor țesuturi sau organe, determinând leziuni degenerative (amiloidoză) caracteristice îmbătrânirii.
3. II. condroproteidă anormală, care apare în ficat, splină și rinichi, în anumite stări patologice.
 

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
 

anteproiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-projet)

1. proiect sumar conținând elementele esențiale, caracteristice ale unei lucrări.