Dictionar

agrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
 

ambulacrar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambulacraire)

1. (anat.) referitor la ambulacre, sau care are caracteristicile lor.
 

amiboid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiboïde)

1. (biol.) în formă de amibă; analog cu amiba sau cu caracteristicile sale; care amintește de amibă; amibiform.
 

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
 

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
 

artificial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificiel, lat. artificialis)

1. care este produsul activității umane; făcut de om; nenatural, meșteșugit.
2. care nu ține cont de caracteristicile naturale, de faptele reale.
3. căruia îi lipsește naturalețea; prefăcut, nesincer; artificios.
4. care este făcut după criterii subiective, arbitrare.
5. (antonim) neartificial.