Dictionar

Colorimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)

1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.

2. măsurare a intensităţii coloraţiei lichidelor.

3. ştiinţă care studiază determinarea şi clasificarea culorilor.


Conotaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connotation)

1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete.

2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă.

3. semnificaţie.


Disc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disque, lat. discus)

1. obiect plat cu contur circular.

2. obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi.

3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.

4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei.

5. ~ de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.

6. muzică înregistrată pe disc (2).

7. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.

8. organ sau structură anatomică circulară, plată.

9. ~ embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; ~ intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.

10. receptaculul sau partea terminală la compozee.


Grafolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. graphologue)

1. specialist în grafologie, studiul caracteristicilor scrisului pentru a înțelege mai bine personalitatea autorului.


Grup

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. groupe)

1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noțiuni cu însușiri asemănătoare; ceată.

2. ~ social = colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate.

3. (mat.) mulțime în care se definește o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element.

4. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcționale.

5. ~ sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc.


Idiomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiomatique, /II/ germ. Idiomatik)

1. adj. caracteristic unui idiom, referitor la un idiom.

2. s. f. ansamblul caracteristicilor limbii unui popor.