OK
X
aberanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aberrance)
1.
caracteristică
a
unei
mărimi
care
se
îndepărtează
cu
mult
de
la
valoarea
nominală;
aberație.
2.
(în
limbajul
uzual)
aberație,
anomalie.
aldoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aldose)
1.
(chimie)
monozaharidă
având
în
moleculă
gruparea
carbonil
caracteristică
aldehidelor;
oză
cu
funcție
de
aldehidă.
amficarpie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphicarpie)
1.
caracteristică
a
unor
plante
de
a
forma
două
tipuri
de
flori
și
de
fructe.
2.
maturizare
a
fructelor,
o
parte
în
aer
și
alta
în
sol.
anglicism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anglicisme)
1.
cuvânt,
expresie
proprii
limbii
engleze;
cuvânt
pătruns
într-o
altă
limbă
și
încă
neintegrat
în
aceasta.
2.
caracteristică,
obicei
tipic
englezesc.
apertură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)
1.
deschizătură,
orificiu.
2.
grad
de
deschidere
a
canalului
fonator
în
timpul
emiterii
unui
fonem.
3.
caracteristică
a
aparatelor
microscopice,
fotografice
etc.
dată
de
unghiul
sub
care
se
vede
diametrul
primei
lentile
din
punctul
de
intersecție
al
axei
obiectivului
cu
planul
acestuia.
aromatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1.
care
răspândește
aromă,
parfumat.
2.
(despre
plante)
care
conține
diferite
substanțe
mirositoare.
3.
(despre
substanțe
organice,
combinații)
care
are
în
moleculă
unul
sau
mai
multe
nuclee
de
6
atomi
de
carbon,
cu
o
structură
caracteristică.
4.
(chimie)
se
referă
la
seria
de
compuși
foarte
stabili
a
căror
moleculă
conține
unul
sau
mai
multe
nuclee
de
benzen.
5.
plantă
~ă
=
plantă
folosită
în
bucătărie
și
fitoterapie
pentru
aromele
pe
care
le
degajă
și
pentru
uleiurile
esențiale
pe
care
le
conține
și
care
pot
fi
extrase.
6.
(oenologie)
persistență
~ă
intensă
=
durata
exprimată
în
secunde
a
persistenței
aromelor
după
degustare.
7.
miros
~
=
miros
care
decurge
dintr-o
aromă,
un
parfum
sau
un
ulei
parfumat.