Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)
1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.
3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. congeniale)
1. adecvat, potrivit conform caracterului cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débourrage)
1. acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburare.
2. deşeurile obţinute în urma acestei operaţii.
3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum şi formarea caracterului şi a reflexelor condiţionate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decorum)
1. (în poezia epică şi dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + morfolog/ic/ + iza)
1. pierdere a caracterului morfologic al unui cuvânt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dis- + ritmicitate)
1. absența caracterului ritmic; lipsă de ritmicitate.