Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbone)
1. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc.
2. hârtie-~ = hârtie având pe una dintre feţe un strat subţire de substanţă colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Kohlenstoff
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbonado)
1. varietate de diamant impur, negru şi foarte dur, folosit la tăierea sticlei şi a porţelanului, ca abraziv etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. carbonaro)
1. membru al unei organizaţii revoluţionare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea şi unificarea Italiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. carbonarismo)
1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. I. carboné, II. carbonate)
1. I. (chimie) care se referă la carbon; care este combinat, unit cu carbonul; care conține carbon; pe bază de carbon.
2. II. (chimie) sare sau ester al acidului carbonic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carbonater)
1. a supune operaţiei de carbonatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonata)
1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acapnie)
1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aldose)
1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliphatique)
1. (despre combinaţii organice saturate) format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amidase)
1. enzimă care desface legătura dintre carbon şi azot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)
1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).