Dictionar

carbon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbone)

1. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc.
2. hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo.
 

carbon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT carboneum
2. FR carbone
3. EN carbon
4. DE Kohlenstoff
5. RU уrлевод
6. HU szén
 

carbonado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbonado)

1. varietate de diamant impur, negru și foarte dur, folosit la tăierea sticlei și a porțelanului, ca abraziv etc.
 

carbonar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. carbonaro)

1. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei.
 

carbonarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).
 

carbonat

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. I. carboné, II. carbonate)

1. I. (chimie) care se referă la carbon; care este combinat, unit cu carbonul; care conține carbon; pe bază de carbon.
2. II. (chimie) sare sau ester al acidului carbonic.
 

carbonata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carbonater)

1. a supune operației de carbonatare.
 

carbonatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (carbonata)

1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
 

acapnie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acapnie)

1. scădere a conținutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

aldolizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. aldolisation)

1. (chimie) reacție organică de formare de noi legături carbon-carbon.
2. (chimie) formarea de aldol pornind de la aldehidă.
 

aldoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.
 

alifatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aliphatique)

1. (despre combinații organice saturate) format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber.
 

amidază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amidase)

1. enzimă care desface legătura dintre carbon și azot.