Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. I. carboné, II. carbonate)
1. I. (chimie) care se referă la carbon; care este combinat, unit cu carbonul; care conține carbon; pe bază de carbon.
2. II. (chimie) sare sau ester al acidului carbonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicarbonate)
1. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
2. ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt şi ca activator al sucului gastric.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carbonater)
1. a supune operaţiei de carbonatare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonata)
1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. hydrocarbonate)
1. (chimie) substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care oxigenul și hidrogenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbonat bazic hidratat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (poli- + carbonat)
1. material uşor, foarte rezistent la şocuri, în plăci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protocarboné)
1. sare a acidului carbonic, cantitatea cea mai mică posibilă de carbon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ankerite)
1. carbonat natural de calciu, magneziu şi fier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aragonite)
1. carbonat de calciu natural, cristalizat, pentru obiecte ornamentale şi decorative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azo)
1. grupare funcţională (-N=N-) în structura moleculară a unor substanţe, legată cu doi radicali hidrocarbonaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bismuthite)
1. hidrocarbonat natural de bismut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcaire, lat. calcarius)
1. rocă sedimentară de precipitaţie sau organogenă, din carbonat de calciu; piatră-de-var.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. calcification)
1. refl. (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu.
3. (despre substanţe) a se îmbogăţi în carbonat de calciu.