Dictionar

carbonatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (carbonata)

1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
 

decarbonatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decarbonata)

1. acțiunea de a decarbonata.
2. proces de spălare de carbonați a unui sol.
 

carbonata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carbonater)

1. a supune operației de carbonatare.