Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acidum carbonicum
2. FR acide carbonique
4. DE Kohlensäure
5. RU уrлекислотa; уrольнaя кислотa
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbonique)
2. acid ~ = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autosiphon)
1. tub pentru prepararea sifonului, cu o minibutelie de acid carbonic, într-un dispozitiv special.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicarbonate)
1. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
2. ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt şi ca activator al sucului gastric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbogazeux)
1. (despre ape naturale) care conţine gaz carbonic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. I. carboné, II. carbonate)
1. I. (chimie) care se referă la carbon; care este combinat, unit cu carbonul; care conține carbon; pe bază de carbon.
2. II. (chimie) sare sau ester al acidului carbonic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbothérapie)
1. folosire terapeutică a gazului carbonic.