Carboxil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboxyle)

1. grupare funcţională monovalentă, în acizii organici.

---

Carboxilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. carboxylation)

1. introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.

---

Carboxilază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboxylase)

1. enzimă care catalizează o reacţie de carboxilare.

---

Aminoacetic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).

2. acid ~ = glicocol.

---

Anhidridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)

1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.

2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.

3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.

---

Carboxilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. carboxylation)

1. introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.

---

Carboxilază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboxylase)

1. enzimă care catalizează o reacţie de carboxilare.

---

Decarboxilare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. décarboxylation)

1. eliminare a uneia sau a mai multor grupări carboxil din molecula unui acid organic.

---

Decarboxilază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décarboxylase)

1. enzimă care provoacă dezintegrarea unor polipeptide prin pierderea grupării carboxil.

---