Dictionar

carboxil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carboxyle)

1. grupare funcțională monovalentă, în acizii organici.
 

carboxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. carboxylation)

1. introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.
 

carboxilază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carboxylase)

1. enzimă care catalizează o reacție de carboxilare.
 

aminoacetic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
2. acid ~ = glicocol.
 

aminobenzoic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
 

anhidridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydride)

1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid.
2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc.
 

carboxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. carboxylation)

1. introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.
 

carboxilază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carboxylase)

1. enzimă care catalizează o reacție de carboxilare.
 

decarboxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. décarboxylation)

1. eliminare a uneia sau a mai multor grupări carboxil din molecula unui acid organic.