Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carburer)
1. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbure)
1. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carburant)
1. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere internă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carburation)
1. amestecare a combustibilului cu aer (la motoarele cu ardere internă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carburateur)
1. organ al unui motor cu ardere internă în care se formează amestecul carburant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décarburer)
1. a reduce prin oxidare proporţia de carbon dintr-un aliaj de fier.
2. a micşora conţinutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oţel încălzite în cuptoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrocarbure)
1. compus organic din carbon şi hidrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protocarbure)
1. combinaţia cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroréacteur)
1. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérozine)
1. carburant lichid pentru motoarele-rachetă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcane)
1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkène, germ. Alkena)
1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alkine)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.