Dictionar

cardinalat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardinalat, lat. cardinalatus)

1. demnitatea de cardinal1 (I).
2. colegiu al cardinalilor.
 

conclav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. conclave)

1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-și primi prietenii apropiați.
2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă.
3. sala adunării.
4. (fig.) adunare secretă.
 

consistoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consistorium, fr. consistoire)

1. consiliu al împăraților romani.
2. locul unde se ținea.
3. instanță judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.
 

eminență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éminence, lat. eminentia)

1. titlu care se dă cardinalilor.
2. ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid.
3. proeminență, ieșitură.
 

eminentisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lat. eminintissimus, it. eminentissimo, fr. éminentissime)

1. I. foarte eminent.
2. (înv.) care iese în relief.
3. II. titlu dat cardinalilor.
4. persoană eminentă.
5. (var.) (înv.) eminintisim.