Rezultate principale (Carenă,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caréner, it. carenare)
1. a repara, a curăţi carena unei nave.
2. a aşeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.
3. a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carène, it. carena)
1. parte din coca unei nave, sub apă.
2. volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă.
3. porţiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare.
4. ieşitură a unui organ, a unui os.
5. prelungire a sternului la păsări.
6. proeminenţă alungită în roca unei galerii sau peşteri calcaroase.
Rezultate secundare (Carenă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)
2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carénal)
1. referitor la carenă; al carenei florilor.
2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carinates)
1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. Macarena, n. fr.)
1. dans modern cu ritm săltăreţ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acarinatus)
1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caréner, it. carenare)
1. a repara, a curăţi carena unei nave.
2. a aşeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei.
3. a acoperi cu tablă suprafaţa exterioară a unui vehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carénage)
2. înveliş aplicat unui corp în vederea micşorării rezistenţei aerodinamice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carénal)
1. referitor la carenă; al carenei florilor.
2. (bot.) care se referă la crestele care mărginesc valeculele echisetaceelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carinates)
1. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4).