OK
X
beghină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. béguine)
1.
călugăriță
văduvă
sau
celibatară,
din
evul
mediu,
care,
fără
a
fi
pronunțat
un
jurământ,
trăia
în
mănăstire,
constituind
confrerii
caritative.