Parte de vorbire: I. adj., II. s.m., III. s.f.
Origine: (fr. carnassier)
1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carnivore, lat. carnivorus)
1. adj. (despre animale) care se hrăneşte cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere şi canini lungi şi ascuţiţi, care se hrănesc predominant cu carne.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (feto- + -fagie, cf. fr. fœtophagie)
1. obicei la unele carnasiere primipare de a-și devora puii imediat după fătare; actul de a mânca un făt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suricate)
1. mangustă carnasieră din Africa de Sud.