Dictionar

carnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne.
 

actinodon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinodon)

1. batracian placoderm carnivor fosil.
 

alozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allosaurus)

1. reptilă terestră fosilă, carnivoră, de talie foarte mare.
 

ascidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ascidie)

1. (zool.) animal marin cu corpul tubular, roșu-aprins și transparent, fixat în zona litorală nisipoasă.
2. (bot.) organ în formă de urnă din frunzele unor plante carnivore.
3. (var.) (înv.) ascidiu.
 

calosomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calosoma)

1. insectă coleopteră carnivoră de culoare verzuie sau negricioasă, cu șanțuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate.
 

canide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. canidés)

1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.
 

carnasier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.f.  
Etimologie: (fr. carnassier)

1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.