Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascidie)
1. (zool.) animal marin cu corpul tubular, roşu-aprins şi transparent, fixat în zona litorală nisipoasă.
2. (bot.) organ în formă de urnă din frunzele unor plante carnivore.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. canidés)
1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m., III. s.f.
Origine: (fr. carnassier)
1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. chilopodes)
1. pl. ordin de miriapode carnivore, asemănătoare cu insectele, cu corpul lung şi segmentat, foarte mobile: scolopendra, urechelniţa etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créodontes)
1. subordin de mamifere primitive carnivore, cu dentiţie puţin specializată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. delphinidés)
1. pl. familie de cetacee carnivore: delfinii, marsuinii, narvalii etc.