Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carroyage)
1. reţea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe un desen, pe o hartă; cadrilaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quadrillage)
1. mulțimea liniilor, benzilor drepte care se intersectează în așa fel încât să formeze romburi sau pătrate egale juxtapuse; caroiaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carré)
1. aşezare în formă de pătrat.
2. fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj.
3. încăpere pe o navă pentru adunări, studii şi servitul mesei.
4. suprafaţa marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport.
5. pătrat de cuvinte încrucişate.
6. formaţie de patru cărţi de aceeaşi valoare (la unele jocuri).
7. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carroyer)
1. a aplica un caroiaj pe hartă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gisement)
1. unghiul format de axa unei (aero)nave cu direcţia către un post de radioemisiune.
2. unghi făcut de direcţie cu liniile nord-sud ale caroiajului unei hărţi.
3. dispoziţia straturilor minerale în scoarţa Pământului.