Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrosserie)
1. construcţia montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + şasiu)
2. şasiu lipsit de caroserie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + engl. van, vehicul)
1. autovehicul cu caroserie special construită pentru transportul animalelor.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. bérline)
1. vehicul suspendat, închis, cu patru locuri, tras de cai; trăsură, cupeu cu patru locuri.
2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale; sedan.
3. automobil închis de un acoperiș dur fix, cu parbriz fix, două sau patru uși laterale și patru geamuri laterale (numărul de locuri este de cel puțin patru); sedan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. break)
1. trăsură deschisă cu patru roţi, cu capra înaltă şi bănci laterale.
2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o uşă specială şi banca amovibilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cabriolet)
1. caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carrosser)
1. a proiecta, a produce sau a monta o caroserie.